Au fost multe afișe extraordinare de-a lungul finalelor de la Wimbledon, dar niciunul n-a strâns atât de multe semnificații precum cel al finalei din acest an dintre Federer și Murray. Un nou posibil câștigător britanic la Wimbledon după trei sferturi de veac, Murray, sau lupta lui Federer cu recordurile pe care Sampras le avea în fața sa: cele mai multe turnee caștigate la Wimbledon la simplu, 7, și cele mai multe săptămâni petrecute ca lider mondial, 286.
Federer a atacat a opta sa finală la Wimbledon, iată un nou record, la 30 de ani, vârstă la care Sampras se înclina în fața elvețianului pe Centralul londonez acum mai bine de un deceniu. Atunci Federer a pus capăt unei epoci, britanicii și-au spus că Murray poate încheia și el o eră la Wimbledon, cea rogeriană.
Britanicii dar poate nu chiar toți… Mulți englezi nu uită declarația teribilistă făcută de crudul Murray în preajma Cupei Mondiale de fotbal din 2006 când a fost întrebat cu ce echipă va ține în condițiile în care Anglia era calificată la Mondial iar Scoția nu. Murray a scăpat răspunsul „cu oricine va juca împotriva Angliei”…
Asta a fost, cert e că spectatorii, în marea majoritate englezi, au fost totuși în acest an alături de Murray cu oricine a jucat el. Coafura imposibilă a lui Murray din vremea în care dădea astfel de declarații instigatoare s-a așezat și, odată cu ea, și jocul lui Andy. Și astfel highlanderul, privit din tribune de cel mai mare nume scoțian din sportul mondial, Alex Ferguson, a câștigat primul său set într-o finală de Grand Slam cu Federer după ce în finale la US Open sau Australian Open a fost executat de două ori de elvețian cu 3-0. În entuziasmul acelui prim set al finalei câștigat de Murray a atras atenția atitudinea antrenorului scoțianului, Ivan Lendl, care a rămas nemișcat pe scaun într-o lojă în care toți apropiații lui Andy sărbătoreau în picioare… Un aisberg care-l enerva pe Federer pe când avea 18 ani cu jocul său compact și monoton, Murray, și-a unit forțele cu un alt aisberg, Ivan Lendl.
Însă Federer a topit acești coloși de gheață cu cel mai bun joc al său: excelent chiar și în schimburile lungi în care Murray e atât de bun, reînviind vremurile de glorie ale Wimbledonului cu desele sale raiduri la fileu inclusiv după retururi cu slice de rever precum Edberg odinioară, cu un rever regal care s-a alăturat „croșeului” său de dreapta de categoria grea. Murray câștiga primul meci indoor din istoria Wimbledonului cu un alt elvețian, Wawrinka, dar de această dată tragerea acoperișului i-a fost fatală. Imediat după operațiune, Murray a pierdut un game teribil de 20 de minute și apoi meciul a curs implacabil spre Federer.
Murray a plâns după meci așa cum o făcea și Federer după o finală pierdută în fața lui Nadal la Melbourne. Scoțianul poate plânge la fel ca Federer, dar nu va putea juca niciodată precum acesta. După 3 ani de exil, Roger Inimă de Leu s-a întors să-și ia înapoi Regatul Wimbledon.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER